sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Familiar

Păşeşte încet… încet,
Ascultă crinchetul podelei,
Apeşi pe un parchet care,
A fost călcat de mai puţine ori în picioare
Decât numărul de ori în care ai plâns şi ai iubit.
Ai stat în scaunul care scârţâia
Şi te simţeai privit de o moarte blândă
Care iţi şoptea la ureche că ceasul tău se stinge,
Dar tu priveai în gol şi simteai cum te-atinge
O altă amintire tristă de o dragoste pierdută.

2 comentarii:

Anonim spunea...

even though i wish i could read your language,
you're the cutest boy i've ever seen.

Anonim spunea...

Familiar..