Taratura

Creatura scoasa din negura iadului,
Tanjesti dupa lumina perfectiunii,
Scoate mana din pamantul timpului,
Apuca de gatul vietii si strange tare,
Nu dai drumul la vointa ,
Nu dai drumul la speranta,
Nu te-neca cu praf si pulbere.
Uita-te in ochii mortii si ranjeste,
Sa reflecti intunericul in zambet,
Sa-ti infigi dintii in carnea uscata,
Sa zgarii cu privirea umbra,
Sa-nsfaci zeul din obscur ,
Sa trezesti flacari si zbucium,
Stupefactie si sudoare,
Lacrimi si teroare.
Presiunea din tample ,
Sangele din ochi,
Murdar esti taratura…
Dar tot zeu esti.

Metamorfoza

Un sarpe iti urca prin talpi
Simti cum te golesnte-ncet
Roade in tine gropi 
Si pe fat-un zambet 
Pasari te injunghie-n spate
Te ridici de pe pamant usor
Explodezi violent in raze
Apusul cade in decor
Esti nor de ploaie aprins
Cazi pe pamant hidratand
In floare de pamant te-ai stins
Parfumul tau le intra-n gand