Ultimă suflare

Cum să muști din sufletul omului ca dintr-un măr primordial,

Făcându-l să cadă în păcatul neputinței,

Delăsându-se în fața sorții,

Să auzi încet cum...

Începe să se...

Stingă?

Mâzgâlitură tomnatică

E vremea băutului de cafea și fumatului intensiv,

Starea permanentă de dimineață,

uitatului în gol,

uitatului de tine.

Vremea când ți se reobișnuiesc venele cu frigul,

când miroși aerul ud,

când ploaia este iminentă,

când rutina crește exponențial.

Unde este toamna? În mine.

Știu ce e, când e și unde dar...

În ce scop?