Pentru cei săraci cu duhul...

Singurul motiv pentru care te-ai născut e să fertilizezi pământul,
Nici D-zeu nici Ghandi nu-mi pot împiedica gândul, să-mi doresc
Să te vad pe jos, îngenunchiind când îţi îmbrăţişezi mormântul
Ca tine găseşti numai 999 dintr-o mie, inspiraţi aer si exhalaţi prostie
Sunteţi inspizi şi inodori, n-aveţi culoare,
Aduceţi la fel de multe-n peisaj ca o floare care moare,
Te-aş rupe petală cu petală ca să vezi cum e când doare
Te-aş observa sub lupa ca să te ard încet sub soare
De fiecare dată când deschizi gura te-aş îneca cu pumnul
Ţi-as scoate inima şi te-aş hrăni cu ea, vrut, nevrutul,
Ştiu că dau dovada de sentimentalism, sunt un romantic,
Aş viola-o pe mă-ta ca o oda-n metru antic, fără măsură.
Calmează-te frate, nu sunt poet, glumeam, încet,
Singurul mod în care aş arde-o pe mă-ta e cu chibritul
Aş folosi-o ca lanternă că poate te mai luminează
S-o foloseşti ca lampadar ce-n întuneric te veghează
Dar mai bine v-aş îngropa pe-amândoi, să termin cu totul,
Cum a inghiţit mă-ta multe să vă-nghita pământul.

(P.s. e prima oară când scriu ceva de genul dar m-am descărcat destul de bine) (...şi da e descărcat nu descurcat)

Cursiv

M-aş înjunghia prin tine,
M-aş prelinge pe cuţit,
M-aş prelinge în tine,
Am curge împreună
În pământ, sădind buruieni,
Am seca o floare,
Muscând-o ba din trup
Ba de picioare...
Ar sângera şi ea în noi
Şi-am deveni un arbore
Şi-am curge până-n ceruri
Şi-ar muşca şi alţii din noi
Ba din trunchi, ba din frunze,
Ba din fruct.

Un fir de...

Am sădit în pământ uscat iubire
Și spinii mi-au ajuns la genunchi.
Ei mă zgârie încet în simțire,
Hidratând cu roșu din petală, până-n trunchi.

S-a sădit în suflet umed ură
Și plămânii-i se îneacă în nisip,
Neștiind că a devenit clepsidră
Își numără timpul răsturnat pe dos în timp.

Am nevoie de indicații

Sub tavan stă paharul de vin,
Sub paharul de vin stă masa,
În spatele mesei stau eu
Dar ea unde este?

Pauză de țigară

Viața te ține la ureche ca o țigară
Arătându-ți o lume nemaivăzută.
Te pune între buze iubitoare
Arzându-te în plăcere și uitare...

Te fumează până la gleznă.
Rămânând c-un gust de cizmă,
Te zdrobește violent de scrumieră
Realizând în final că până și ea e efemeră.

Gând jucăuș. Jucăuș gând.

Nu știu ce spun.
Spun ce știu, nu?
Nu spun ce știu.
Spun ce nu știu!
Ce nu spun știu.
Ce nu stiu,spun.
Stiu ce nu spun...

Trecutul

Trecutul te mușcă de gât ca un câine turbat
Și te ține strâns, și te trage înapoi,
Și îti julești genunchii încercând să scapi
În final realizând că nu are rost să te zbați.

Lăsându-te în voia lui te ridică și te scutură,
Te ia de mână ca o mamă care te invață.
Încercand să scapi din nou te plesnește ca un tată,
Dorind să renunți te bate pe umăr ca un frate.

Ultimă suflare

Cum să muști din sufletul omului ca dintr-un măr primordial,

Făcându-l să cadă în păcatul neputinței,

Delăsându-se în fața sorții,

Să auzi încet cum...

Începe să se...

Stingă?

Mâzgâlitură tomnatică

E vremea băutului de cafea și fumatului intensiv,

Starea permanentă de dimineață,

uitatului în gol,

uitatului de tine.

Vremea când ți se reobișnuiesc venele cu frigul,

când miroși aerul ud,

când ploaia este iminentă,

când rutina crește exponențial.

Unde este toamna? În mine.

Știu ce e, când e și unde dar...

În ce scop?