duminică, 26 septembrie 2010

Un fir de...

Am sădit în pământ uscat iubire
Și spinii mi-au ajuns la genunchi.
Ei mă zgârie încet în simțire,
Hidratând cu roșu din petală, până-n trunchi.

S-a sădit în suflet umed ură
Și plămânii-i se îneacă în nisip,
Neștiind că a devenit clepsidră
Își numără timpul răsturnat pe dos în timp.

Un comentariu:

Anonim spunea...

e o poizie frumoasa dar trista, de aceea iti voi spune o poveste.
era odata un taran chinez, foarte sarac,dar destept care isi lucra din greu pamantul impreuna cu fiul sau.Intr-o zi fiul sau ii spune:"tata,ce ghinion,calul nu a venit la munca azi".
De ce numesti asta ghinion? sa vedem ce ne aduce ziua de maine".
dupa cateva zile calul reveni insotit de o minunata iapa salbatica.
"tata,ce noroc pe noi"exclama fiul calul nostru ne-a mai adus ajutor".
"De ce numesti asta noroc"? sa asteptam sa vedem ce ne aduce ziua de maine".
cateva zile mai tarziu, fiul vru sa incalece calul cel nou, dar acesta neobisnuit cu asta,se impotrivi si-l tranti,la pamant.
fiul isi rupsese un picior.
"tata, ce ghinion!mi-am rupt piciorul".
De ce numesti asta ghinion,sa vedem ce ne aduce ziua de maine!
baiatul nu era convins de filozofia tatalui sau si plangea in patul sau, cateva zile mai tarziu,trecura prin sat trimisi ai regelui in cautare de taneri pe care sa-i duca la razboi,vazura doar un tanar cu piciorul rupt si il lasara in pace.
tanarul a inteles atunci ca nu trebuie sa consideri ca absolute nici ghinionul,nici norocul,ci trebuie sa-i dai ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau.
morala:viata are atatea intorsaturi iar in evolutia ei poate fi atat de imprevizibila,incat raul poate deveni bine ,iar binele ,rau.
de aceea domnule Hamad sa nu uiti niciodata ,ca cel putini exista 3 persoane care te iubesc cu adevarat, si timpl iti va demonstra acest lucru.