Timpul trece ca o adiere de ganduri
Lumina sperantei bate peste oamenii visatori
Inabusiti de povara vietii
Ce calca pe nisipul de lacrimi.
Resentimente necunoscute pulseaza
Ca inimi ale trecutului
Imbrancind o rafala de amintiri
Zvacnind de tristete.
Omul , simbol al straniului
Extraterestru in propriul sau spirit
Stapan peste toate si peste nimic
Viu si mort in acelasi timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu