Lacrimi cad prin aerul uscat
Picatura se dezintegreaza in uitare
Atomii nefericirii exericita un ultim tremurat
Razele strabat picatura cu efect de iluminare
Scarile nu se mai termina
Treptele ma impiedica din marsul funebru
Scartaitul se desfasoara in surdina
Peisajul din urma ma zgarie sumbru
Inima pulseaza adrenalina
Ochii explodeaza in carcasa acum secata
Plamanul meu tipa ACUM nicotina
Lesinand ajung in lumea lor deplasata
3 comentarii:
Cum adica esti deprimat, dar plin de viata? Acest pasaj filozofic, fara pic de caterinca, nu imi inspira prea multa logica...
eu banuiesc ca'i antiteza ironica.
Rosu de gri.
Ca plamanii plini de fum.
Trimiteți un comentariu