Pentru cei săraci cu duhul...

Singurul motiv pentru care te-ai născut e să fertilizezi pământul,
Nici D-zeu nici Ghandi nu-mi pot împiedica gândul, să-mi doresc
Să te vad pe jos, îngenunchiind când îţi îmbrăţişezi mormântul
Ca tine găseşti numai 999 dintr-o mie, inspiraţi aer si exhalaţi prostie
Sunteţi inspizi şi inodori, n-aveţi culoare,
Aduceţi la fel de multe-n peisaj ca o floare care moare,
Te-aş rupe petală cu petală ca să vezi cum e când doare
Te-aş observa sub lupa ca să te ard încet sub soare
De fiecare dată când deschizi gura te-aş îneca cu pumnul
Ţi-as scoate inima şi te-aş hrăni cu ea, vrut, nevrutul,
Ştiu că dau dovada de sentimentalism, sunt un romantic,
Aş viola-o pe mă-ta ca o oda-n metru antic, fără măsură.
Calmează-te frate, nu sunt poet, glumeam, încet,
Singurul mod în care aş arde-o pe mă-ta e cu chibritul
Aş folosi-o ca lanternă că poate te mai luminează
S-o foloseşti ca lampadar ce-n întuneric te veghează
Dar mai bine v-aş îngropa pe-amândoi, să termin cu totul,
Cum a inghiţit mă-ta multe să vă-nghita pământul.

(P.s. e prima oară când scriu ceva de genul dar m-am descărcat destul de bine) (...şi da e descărcat nu descurcat)

Cursiv

M-aş înjunghia prin tine,
M-aş prelinge pe cuţit,
M-aş prelinge în tine,
Am curge împreună
În pământ, sădind buruieni,
Am seca o floare,
Muscând-o ba din trup
Ba de picioare...
Ar sângera şi ea în noi
Şi-am deveni un arbore
Şi-am curge până-n ceruri
Şi-ar muşca şi alţii din noi
Ba din trunchi, ba din frunze,
Ba din fruct.